România interbelică şi damful de mici

Mitul României interbelice loveşte din nou:

 Pentru copiii ăia mai mici, care încă n-au ajuns la surse neinfectate de naţionalism tembel, gen manualele unice de istorie pe care generaţia mea era obligată să le rumege prin liceu sau cărţi scrise de istorici dubioşi ajunşi rectori de universităţi importante, România era cam tot la fel de îndoielnică precum cea de acum. De fapt, pînă şi pierduta asta care a emis comentariul de mai sus recunoaşte, fără să vrea, că România „se îndrepta” spre ceva în perioada aia. Adică era de căcat, dar încerca să iasă. Cum încerca? Rămîi prost dacă citeşti. Hai să vedem cum se prezenta România interbelică în anul 1938, momentul de orgasm al statului pe care, din nefericire, îl împărţim.

  • venitul naţional per locuitor era jenant, doar Bulgaria şi Iugoslavia stăteau mai prost decît România. Locuitorii „Belgiei Orientului” aveau un venit de aproape 4 ori mai mic decît nefericiţii din adevărata Belgie. Şi de 3 ori mai mic decît media europeană.
  • să zicem prin absurd că treaba nu e relevantă. Să vedem cum stăteam cu consumul. Românii consumau vreo 18 kg de carne/an, cînd media europeană se afla undeva la 39kg carne/an. Mai prost stăteau la textile, adică umblau rupţi în cur pînă să-şi cumpere alte haine. Treaba asta nu prea s-a schimbat, uitîndu-ne la  succesul magazinelor second-hand din zilele noastre.
  • Mortalitatea infantilă ne zice treburi şi mai faine: 182,5 morţi la mia de nou-născuţi (sau cei sub un an). Adică 18%. Marea Britanie avea 55, Irlanda vreo 6. La naiba, pînă şi fraţii bulgari (ăia despre care facem mişto că-s mai prăpădiţi decît noi) aveau o rată sensibil mai scăzută decît geniile estului: 144,4.
  • Analfabeţi: 54,3% din totalul populaţiei (în 1938)*. Smegma Europei, eroarea de execuţie a lumii de după Marele Război. Au trebuit să vină comuniştii ca procentul de analfabeţi să scadă vizibil. Chiar şi aşa, nu ne sfiim să producem agramaţi sau analfabeţi funcţionali care ajung în guvern, parlament, primării sau miliardari.
  • Se răsucesc Brătienii în mormînt”. Am auzit bălăria asta de prea multe ori pînă acum din gura unor „liberali” de conjunctură ai zilelor noastre. Sînt sigur că Brătianu n-avea nici o problemă cînd liberalii interbelici fraudau alegerile fără nici o jenă pe vremea cînd erau la guvernare. Luaţi de citiţi reportajele lui Brunea Fox despre cum se organizau alegerile în „democratica” Românie interbelică şi apoi mai vorbim.

În mare, România interbelică nu prea avea o direcţie, d-aia s-a şi îndreptat fix în dictatura regală, asta după ce guvernarea a ajuns şi pe mîna unui scriitoraş antisemit precum Goga, urmat în funcţie de mitropolitul antisemit Miron Cristea (da, în România modernă şeful Bisericii Ortodoxe a ajuns şi prim-ministru). Dar să nu ne tulburăm, în România antisemitismul era la modă în perioada aia, d-aia a şi participat fără prea mare jenă la Holocaust, care n-a avut legătură cu legionarismul, alt curent care avea mare succes în perioada aia. Despre ăştia se poate croşeta mai complex, dar poate altă dată.

Ca şi concluzie, România interbelică era cam acelaşi rahat ca România zilelor noastre, cu acelaşi retard grav faţă de Europa spălată. D-aia pe oamenii ăia de jos, ăia 54% care nu ştiau carte, i-a durut în cur cînd Maniu sau Mihalache au înfundat puşcăria. Ce legătură aveau ăia cu ei?

P.S: Şi bunică-miu a fost comunist sincer şi nu se jena de treaba asta nici după revoluţie. Apoi au venit ţărăniştii la guvernare şi l-am înţeles mai bine.

* – pentru mai multe detalii de citit „Bogdan Murgescu, România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Polirom, 2010”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *