Atunci când nu ți-ai dezvoltat inteligența emoțională, se produce o tulburare în tine, și nu știi ce este. Ai doar o stare de disconfort, mai mult sau mai puțin intensă.
Și, într-un mod instinctiv, răspunzi din interiorul ei la situația cu care ai de-a face. Se activează instinctul de luptă sau fugi. Deși eu iau în calcul și înghețarea. S-a observat la animale că unele fug, altele luptă, pe când altele îngheață, adică intră într-o stare de nemișcare.
Și asta știm și noi. Dacă te întâlnești cu ursul, s-ar putea să fie mai înțelept să rămâi calm și nemișcat pentru că dacă fugi ursul s-ar putea să aibă mai multă viteză decât tine și dacă îl ataci, cel mai probabil ești tot în dezavantaj de forțe.
Dacă rămâi nemișcat și calm, ai șanse să îi transmiți ursului că nu ești o amenințare pentru el. Cu puțin noroc, și faptul că nu ești o delicioasă masă de prânz.
Deci în momentul în care reacționezi, nu faci altceva decât să intri într-o luptă și competiție de forțe. Va câștiga cel mai antrenat să atace și să muște. Dar amândoi veți ieși răniți din asta, într-o formă sau alta.
Rezultatul va fi doar o stare de confuzie legată de tot ce s-a întâmplat și concluzia că trăim într-o junglă și ai nevoie să te antrenezi mai bine ca data viitoare să muști tu mai puternic.
De aceea, e foarte important ca înainte să răspunzi (nu să reacționezi), să îți poți da seama ce se întâmplă în tine. Ce simt, de fapt? Cum pot descrie starea de tulburare?
Ce se întâmplă în mine? Simți furie, simți neputință, simți frustrare, simți nedreptate, simți rușine și așa mai departe. A-ha! Ceea ce simți are un nume! Este ceva identificat, deci conștientizat. Dacă știi ce e, poți învăța ce să faci cu ea.
Acest articol face parte din Ce este, de fapt, inteligența emoțională?