Emoțiile dinăuntrul nostru au două surse. Sinele nostru autentic sau răni din trecut, respectiv emoții blocate. De aceea, avem nevoie să ne chestionăm emoțiile.
În momentul în care simți că cineva s-a comportat agresiv cu tine cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să lași emoția să se exprime prin corpul tău, apoi să îi înțelegi mesajul. Persoana în raport cu care am simțit această agresivitate și mi-a declansat emoția furiei a fost cu adevărat agresivă, sau doar așa am perceput eu?
De multe ori avem impresia că cineva ne tratează agresiv, cu dezgust, cu nedreptate și așa mai departe, dar nu este adevărat.
După ce te calmezi și revezi mesajul acelei persoane, poți să îți dai seama că nu era nimic agresiv sau acuzator acolo. Și atunci, tu de ce ai avut impresia că a fost așa? Cine e nebunul?
Nici unul. Pentru că începe să devină tot mai important pentru noi, o emoție blocată începe să se comporte ca o lentilă prin care vedem lumea.
De exemplu dacă există o emoție a furiei blocată în tine, ai să începi să te simți înfuriat de tot și de orice. Ai să începi să simți că întreaga lume e împotriva ta. Și ai să simți tot mai multă furie. Însă lumea nu are nimic de-a face cu emoția ta blocată.
Ea doar încearcă să îți atragă atenția, ca tu să o eliberezi. Și este așezată în centrul atenției tale. Tu neștiind ce vrea, de fapt, de la tine, te învârți în cerc și ajungi la aceeași concluzie, că lumea este o junglă. De asta avem nevoie de inteligență emoțională.
Capacitatea de folosire în mod constructiv a emoțiilor presupune în primul rând să facem distincția între emoțiile din prezent și emoțiile blocate.
Dacă nu faci acest lucru, s-ar putea să te îndepărtezi de o persoană cu care altfel ai fi putut avea o relație frumoasă și care nu a fost cu adevărat agresivă cu tine, ci doar tu ai văzut acea persoană prin prisma emoției blocate.
De fapt, așa se întâmplă cel mai adesea. Atunci când întâlnim o persoană alături de care ne simțim în siguranță, în mod special în relațiile de cuplu, după o perioadă în care totul este bine și frumos, încep să apară emoțiile blocate. Ele apar tocmai pentru că ne simțim în siguranță alături de această persoană. Și apare, deci, cel mai bun context să le eliberăm
. Însă pentru că nu știm acest lucru despre noi și despre emoții, credem că dintr-odată cel care până ieri era atât de bun și iubitor cu noi tocmai s-a transformat în lupul cel rău și nu înțelegi de ce acum vrea să te muște.
Încă o dată ești confuz și tragi concluzia că lumea în care trăim este o junglă.
Așadar, inteligență emoțională înseamnă, la acest nivel, să poți să poți să identifici spațiul din care se manifestă o emoție pe care o ai.
Și, evident, o specializare în identificarea emoțiilor.
Ne întoarcem la pasul unu. De data asta însă vorbim despre identificarea emoțiilor la ceilalți. Să poți să îți dai seama dacă o persoană chiar a exprimat furie, dezgust sau respingere față de tine sau nu.
Cum se manifestă, efectiv, furia sau respingerea? Cum arată sau cum se comportă un om când exprimă furie sau respingere? Și aici ținem cont de limbajul non-verbal, paraverbal, limbajul efectiv.
Și pasul doi este să poți să identifici dacă emoția celuilalt este un răspuns la situația de față sau este tot o emoție blocată? Pentru că dacă este o emoție blocată știi că reacția celuilalt nu are nimic de-a face cu tine și cu situația creată între voi, ci reacționează doar la o rană dinăuntrul lui.
Dacă te respinge poate că nu te respinge cu adevărat, ci este vorba doar de emoția blocată care se manifestă. Dacă poți să îți dai seama de asta, ai șansa să creezi un spațiu de siguranță pentru celălalt. Și să gestionezi și să depășești altfel ieșirea celuilalt.
Știi că nu ar fi făcut asta dacă nu ar fi existat acea rană nevindecată înăuntrul lui. De asta se spune că oamenii atacă alți oameni pentru că sunt plini de durere, de fapt, pe dinăuntru.
Însă chiar și atunci când creezi un spațiu de siguranță pentru celălalt, e nevoie ca și el să își poată da seama că emoția lui este doar cea blocată și nu un răspuns la situația actuală.
E nevoie de conștientizare de ambele părți. Pentru că tu poți să depășești situația știind care este adevărul, însă celălalt, dacă nu e conștient că e rana veche, va continua să dea vina pe tine.
Și ăsta este motivul principal pentru care oamenii nu se înțeleg și nu au relații armonioase. Totul e cu susul în jos pentru că nu ne cunoaștem și nu ne înțelegem pe noi înșine, în primul rând, apoi pe ceilalți.
Deci prima modalitate de folosire constructivă a emoțiilor este conștientizare de sine pentru a declanșa procesul de vindecare.
A doua modalitate de folosire constructivă a emoțiilor este, așa cum spuneam în Capacitatea de asumare a emoțiilor, de înțelegere a rolului lor.
În afară de ghidaj, ele ne mai oferă și acces la resursele din interiorul nostru. Ele au capacitate de creație. De exemplu, furia îți oferă acces la forța ta interioară. Fără furie, nu ai accesa niciodată o forță atât de puternică.
Care te poate mobiliza să devii mult mai asertiv, să stabilești limite mult mai clare, să faci lucruri pe care altfel nu le-ai fi făcut. Lucruri constructive.
Frustrarea îți oferă acces la soluții creative. Atunci când ești frustrat că un lucru nu merge asta te împinge să cauți o variantă mult mai bună. Sau chiar să o inventezi.
Nostalgia, tristețea te ajută să mergi în interiorul tău și să te analizezi sau să îți accesezi imaginația și de acolo poți începe să scrii sau să compui o melodie, de exemplu. Tot tristețea te poate ajuta să te conectezi cu o altă persoană, prin empatie.
Atunci când o persoană este tristă mai degrabă simți să îi fii aproape și să îi oferi din darul prezenței tale decât atunci când vezi o persoană mulțumită și veselă.
Tot ceea ce a fost creat vreodată are la bază o emoție. Și de multe ori e vorba de una negativă. Am citit chiar astăzi într-o carte că persoanele cu cea mai mare instabilitate psihică sunt scriitorii (90%), apoi artiștii (75%) și intelectualii (74%), urmați de oamenii de stat (63%), compozitori (61,6) și oamenii de știință (42,2). Atunci când îți reprimi emoțiile, blochezi cea mai mare parte de resurse din interiorul tău.
Emoțiile sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Atunci când ai o emoție anume, în loc să lupți cu ea, un lucru mult mai bun este să îți oferi un moment în care să stai tu cu tine însuți și să întrebi acea emoție cine este, de unde vine, ce mesaj are pentru tine.
Fără doar și poate emoțiile tale, la nivel de scop, îți vor doar binele. Însă ne rămâne nouă sarcina și depinde numai de noi să înțelegem acest bine.
Nu emoțiile sunt distructive, ci modul în care le folosim și le exprimăm. Depresia, de exemplu, este o luptă interioară cu sentimentele de tristețe, deprimare, lipsă de semnificație. Dacă, în loc să ne luptăm cu ele le-am accepta și le-am înțelege rolul, nu am mai putea fi niciodată în depresie.
Eu am încercat de câteva ori să fiu deprimată, am vrut să mă scufund într-o emoție negativă și n-am reușit. Pentru că acea emoție a trecut și apoi m-am plictisit. Nu mai aveam nici un motiv care să mă țină în pat.
Există foarte mulți oameni care nu se simt prea comod cu emoțiile lor sau cu ale altora. Și caută să le evite cât mai mult. Însă atunci când ei evită emoțiile în loc să învețe să lucreze cu ele, ei evită însăși viața dinăuntrul lor, vitalitatea și capacitatea de a ajunge la împlinire și fericire.
Este o ignorare a unei părți importante din tine pe care, pe termen lung, nu o poți ignora la nesfârșit și se va întoarce cu efect de bumerang.