Azi e ziua Romaniei si se presupune ca suntem egali… macar azi. Din pacate, realitatea nu e chiar asa. Poate ca trebuia sa incep cu un mesaj de “La multi ani” de in 1 decembrie, insa prefer sa imi spun mie aceasta urare si sa ma uit la steagul pe care l-am arborat pe casa.
Egalitatea si unitatea dintre romani e adusa in prim-plan cu ocazia sarbatorilor nationale. Cand spun sarbatori nationale, ma gandesc si la agelerile care “brazdeaza” tara din 4 in 4 ani.
Dupa ce trece fumul de la parada militara ne frecam toti la ochi si plecam acasa, iar unii (marea majoritate) se intorc la casele lor de maxim 60 mp unde ii asteapta frigul si frigiterul aproape gol, pe cand altii se urca in masini de ultima generatie si se indreapta catre mosii de de milioane de euro.
Asta e Romania in care ni se spune din 4 in 4 ani ca avem o sansa sa schimbam ceva. Asta e Romania in care toti parvenitii au impresia ca li se permite orice. Asta e Romania in care exista oameni care dorm in frig sau nu au ce manca si copii abandonati la nastere.
Romania copilului meu nu vreau sa arate asa! Romania copilului meu vreau sa arate cu iluminat public pe strada, cu utilitati si cu dreptul la o viata mai buna. Acum vreo 10 ani am avut ocazia sa plec din tara pe multi bani, insa am renuntat pentru ca am crezut in Romania.
In Romania din prezent totul se invarte in jurul furtisagurilor de la stat sau de la particular, in jurului pupatului de parti dorsale pentru mai multi bani, in jurul minciunilor aruncate din 4 in 4 ani, in jurul parvenitilor libidinosi si multe altele.
Romania este o tara in care invidia, ura si nesimtirea e la loc de cinste in unele vitrine, iar vorba sa moara capra vecinului s-a transformat in: sa moara vecinul sa ii iau capra. Totusi, haideti sa ne vedem lungul nasului si sa invatam sa ne respectam pentru ca roata e rotunda.
La multi ani Romania si incearca sa te schimbi!