Luînd ieri seară centrul oraşului la pas, am dat cu ochii de o altă nesimţire europarlamentară, sezon 2009. Cum ajungi în Piaţa Sfatului, la numărul 15 descopăr o dihanie de banner politico-publicitar. În el apar nouă domni şi doamne, fiecare avînd pe faţă cîte un zîmbet, mai larg sau mai subţire. Fiecare după posibilităţi. Din centrul cîrpei, doi ochi de Frodo încearcă, fără succes, să transmită încredere, forţă şi onestitate. Deasupra capetelor pictate este scris sloganul “Bani pentru români. Bani europeni.”
Casa eclipsată este una dintre cele mai vechi din centrul istoric al Braşovului. Pe lista monumentelor istorice, la categoria monumentelor de importanţă naţională şi internaţională, clădirea este atestată arheologic încă din secolele XIII-XIV. Prima atestare documentară: 21 decembrie 1512, cînd se alocă din fondurile urbei suma de 200 de florini pentru înzestrarea farmaciei orăşeneşti. Aflată în renovare de o eternitate (mai exact din 1993), perioadă în care a tot fost acoperită de diverse prelate, aceasta va găzdui în curînd Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, în care vor fi prezentate diferite aspecte ale modului de viaţă specific Braşovului în secolele XVII-XIX. Dar pînă atunci, de ce să nu fie suport pentru afişarea însemnelor electorale?
Renovată din fondurile Consiliului Judeţean, a mai fost folosită în scopuri electorale şi anul trecut la alegerile locale. Atunci, pe faţada clădirii s-a aflat făţăul Preşedintelui Consliului Judeţean, Aristotel “Laudă de Sine” Căncescu. Domnul care îşi anunţă realizările pe toate gardurile a cîştigat atunci un nou scaun de preşedinte judeţean pentru PNL. Fiind un reprezentant de seamă al urbei şi urmărind doar interesul cetăţenilor… cu carnet de membru PNL, recidivează şi anul ăsta. Şi pun rămăşag că va face la fel şi în toamnă, cînd o să-l putem admira pe Crin, Stăpînul Inelelor Opoziţiei, rînjind de la numărul 15 în bătaia vîntului.
Şi un mic promo
Sub privirile păpuşilor liberale, mîine şi poimîine va avea loc în Piaţa Sfatului ediţia a doua a evenimentul fatzaDA, prin care se doreşte atragerea atenţiei comunităţii locale asupra aspectului estetic al clădirilor. Detalii găsiţi pe site-ul evenimentului organizat de către Depoul de Artă Urbană. Sper ca organizatorii să atragă atenţia şi asupra acestor practici electorale jenante, care mie îmi transmit disperarea. Disperarea unor politicieni nesimţiţi, incompetenţi şi corupţi.
Lăsaţi clădirile să respire şi să fie admirate!
La vreo 20 de metri distanţă de afişul liberal, PSD îmi întăreşte convingerea că politicienii sînt plămădiţi din acelaşi rahat. De la etajul întîi al clădirii în care îşi are sediul partidul roşu, un mic banner acoperă două ferestre: “Alege bine!”. Se vede că săracii pesedei n-au reprezentat niciodată o forţă în Braşov, altfel ar fi fost în stare să vopsească în roşu Biserica Neagră. Doar două geamuri acoperite au putut.
Aşa de bine o să aleg duminică! O să aleg un grătar, undeva departe de Braşov.
Altcineva?
Călătorii clandestine
Zilele astea am renunţat la automobilul din dotare. L-am împrumutat lu’ tata socru, din solidaritate. Aşa că am luat la pas oraşul, la ceas de seară. Căldura s-a mai domolit după ora 18, astfel că plimbarea nu s-a transformat într-un supliciu. Ora serii ne-a surprins într-unul dintre cartierele oraşului, la o distanţă considerabilă de bîrlog. Am avut două opţiuni pentru călătoria spre casă. Să apelăm la un taxi sau transportul în comun. Am ales-o pe ultima, din motive economice.
Ajungînd în staţie, descoperim că vechile hibe nu s-au reparat în nici un fel. Casa de bilete este închisă la ora nouă şi ceva. Nu găsim altă opţiune. Mda, să zicem că e normal. Las’ că luăm de la şofer. Autobuzul ajunge în staţie după cîteva minute. Ne urcăm pe uşa din faţă. Cerem bilet de la nea şofer. Un domn pe la 40 de ani, cu un puternic accent moldovenesc. Îmi plac moldovenii! Sînt descurcăreţi şi cu simţul umorului. Te cam bagă sub masă la sindrofii. Risc asumat. N-are bilete.
– Dar daţi-mi mie banii şi n-aveţi probleme.
Îi dăm banii pentru două călătorii şi ne aşezăm, aproape liniştiţi, pe prima banchetă din stînga. Nu ne-a vizitat nici un control, dar m-a vizitat pe mine o întrebare. De ce RAT Braşov preferă să lase clientul fără nici o opţiune viabilă pentru a-şi achiziţiona bilet după anumite ore? E chiar aşa greu să găseşti o soluţie?
Din punctul meu de vedere, sînt trei opţiuni care ar putea să rezolve problema:
- Să ţină toate casele de bilete deschise pe toată perioada de funcţionare a autobuzelor. Implică şi înfiinţarea unora noi. Un avantaj la această soluţie ar fi crearea unor noi locuri de muncă. Dezavantaj: construirea unor gherete noi, acolo unde e cazul.
- Montarea unor automate de bilete în fiecare staţie de autobuz. Dezavantaj: cheltuieli suplimentare.
- Şoferii să poată elibera bilete în mod legal. O practică normală în multe alte ţări din lume. Fără dezavantaje.
Eu sînt pentru ultima variantă. Este practică, economică şi nu presupune investiţii suplimentare. Oare o fi aşa de greu să dotezi şoferii de autobuze cu bilete de călătorie? Presupun că nu. Dar trebuie să trăiască şi ăia care controlează biletele. La fel şi nea şoferu’, aşa simpatic cum pare.