Când lucrurile nu merg bine, fă-ți bagajele și pleacă!

O să-mi spui, probabil, că e cel mai prost sfat pe care l-ai primit vreodată sau că eu nu înțeleg ce e în inima ta. E drept, nu am idee ce simți tu, dar știu clar că nu fericire. Ai putea, la fel de bine, să mă întrebi ce s-a întâmplat cu luptă pentru ceea ce iubești? O vorbă din popor zice că, în dragoste și în război, totul e permis. Eu țin s-adaug: mai puțin să începi un război cu tine însuți.

Iubirea este sentimentul care trebuie să te înalțe, nu să te doboare. Lângă omul tău iubit trebuie să crești, nu să scazi; iubire adevărată este atunci când îți dorești să devii mai bun și îl inspiri pe celălalt să-ți răspundă reciproc. Luptele în doi se înscriu în ce registru ai chef tu, dar nu în cel al iubirii.

Și dacă mă iubește, totuși? Ai putea să mă întrebi. Și știi care-i răspunsul? De ce totuși?! De ce nu te iubește și punct. Fără dar, iar, poate, puțin și alte adverbe. De ce te devalorizezi în fața unui om? Crezi că nu poți să fii iubit/ă și punct? Mai gândește-te. Și nu, pentru că ai tu puterea să iubești pentru doi nu-i de ajuns.

Nu trebuie să te distrugi pentru un om oricât de important ar fi el pentru tine. Iar din momentul în care un om acceptă distrugerea ta, nu te merită. Da, poate te iubește. N-am fost în viața voastră ca să știu ce simte. Dar dacă te iubește, ce? Dragostea trebuie să te înalțe, nu să te doboare.

Când lucrurile nu merg bine, pleacă!

Chiar dacă doare și chiar dacă o faci cu inima țăndări. Da, va fi nevoie de timp ca să te vindeci și poate că nu vei uita. Nu vreau să te mint: doare ca dracu. Dacă ai iubit total, o să simți că nu (mai) ai o direcție în viață, o să visezi incredibil de urât și-o să-l/-o vrei să fie acolo, să pupe și să treacă, o să te trezești plângând în miezul zilei și, dacă te va întreba cineva ce ai, nu vei ști să răspunzi. Pentru că atunci când iubești nelimitat, devii cumva dependent de omul de lângă tine.

Dacă pleci, fii serios în legătură cu asta!

Nu pleca ca să ai unde să te întorci. Nu te poate repara omul care te-a rupt în două. Nici dacă are cele mai bune intenții. El/ea își poate repara greșeala dacă vrea lucrul ăsta, iar tu poți ierta, dar te vindecat, trebuie să te vindeci singur. Sufletul decapitat nu se vindecă dacă rămâi lângă călăul tău.

Iar dacă vrei să te întorci și simți că merită, fă-o! Nu-ți refuza asta și nu trăi din ce-ar fi fost dacă… Dar, te rog, promite-mi ceva: întoarce-te vindecat. Nu sta lângă un om și nu-l privi cum te distruge doar pentru că ți-e teamă de singurătate.

Pune distanță între voi. Șterge-i numărul de telefon și pune pozele bine, până în momentul în care o să le poți privi fără să simți cum ți se descompune sufletul. Nu suna tu și nu răspunde atunci când te caută. Prietenia cu omul care te-a distrus nu e născută din sinceritate, ci din dependență.

Nu te lua la întrecere cu el. Nu sunteți la un concurs. Nu câștigi nimic dacă te afișezi mai repede cu altcineva sau dacă zâmbești în mai multe poze decât zâmbește el/ea. Citatele, melodiile, fotografiile sunt urlete, nu mândrie.

Lasă un răspuns