Etapele manifestarii rubeolei

Rubeola are mai multe etape clinice in cadrul carora manifestarile bolii difera.

– Etapele de infectie – Clasic infectia rubeolica poate fi impartita in urmatoarele etape clinice: incubatia, prodrom, exantem si de recuperare.
– Perioada de incubatie – perioada de incubatie incepe de la intrarea virusului rubeolei in organism prin mucoasa respiratorie sau conjunctive. Virusul se replica la nivel local, se extinde la nivelul tesuturilor limfatice regionale, iar apoi se crede ca difuzeaza in alte zone prin sange. Perioada de incubatie a rubeolei este, de obicei, de 10 zile cu o gama larga insa de la 8 la 10 zile. Persoanele infectate sunt asimptomatice, caracteristic pentru perioada de incubatie, desi au fost raportate simptome respiratorii trecatoare, febra, eruptii cutanate sau iritatie cutanata. Diseminarea virusului rujeolic, datorita viremiei, cu infectarea celulelor endoteliale, epiteliale, monocite si macrofage, ar putea explica o varietate de manifestari clinice si complicatii care apar in infectia cu rubeola. O a doua viremie apare la cateva zile dupa prima, si coincide cu aparitia simptomelor de semnalizare a fazei prodromale.
– Prodrom – faza prodromala este definita prin aparitia de simptome, care de obicei includ febra, stare generala de rau si anorexie, urmata de conjunctivita, coriza si tuse. Severitatea conjunctivitei este variabila si poate fi insotita de lacrimare sau fotofobie. Simptomele respiratorii sunt cauzate de inflamatia mucoasei de la infectia virala a celulelor epiteliale. Febra este de obicei prezenta, modelul poate fi variabil. Diverse modele de febra au fost descrise; febra este constant mare 40 grade Celsius. Prodromul, de obicei, dureaza doua-trei zile, dar poate persista pana la opt ​​zile. Pacientii pot dezvolta un enxantem cunoscut sub numele de petele lui Koplik; acestea au diametru de la 1 la 3 mm albicioase, gri sau albastrui, cu o baza eritematoasa, ce apar pe mucoasa bucala vizavi de dinti molari, desi se pot raspandi pentru a acoperi toata mucoasa bucala precum si cerul gurii pana in zona palatului moale. Acestea au fost descrise ca „boabe de sare pe un fundal rosu”. Petele lui Koplik ulterior se pot unifica si in general persista de la 12 la 72 de ore. Este important a cauta cu atentie petele lui Koplik la pacientii cu suspiciune de rubeola, deoarece acestea sunt considerate patognomonice pentru infectia cu rubeola si apar aproximativ cu 48 de ore inainte de exantemul caracteristic. Cu toate acestea enantemul nu apare la toti pacientii cu rubeola. Mai putin frecvent, pacientii cu rubeola severa dezvolta limfadenopatie generalizata si splenomegalie.
– Exantem – exantemul din rubeola este maculopapular, eruptia incepand pe fata si se raspandeste cefalocaudal si centrifug ajungand sa implice gatul, trunchiul superior, trunchiul inferioar si extremitatile. Leziunile pot deveni confluente, mai ales in zone cum ar fi fata, unde se dezvolta primele eruptii cutanate. Eruptiile pe piele poate avea petesii, in cazurile severe, poate sa apara o hemoragie. In general, intinderea si gradul de confluenta a eruptiilor cutanate se coreleaza cu severitatea bolii la copii. Palmele si talpile sunt rareori implicate. Progresia craniocaudala a eruptiei este caracteristica pentru rubeola, dar nu este patognomonica. Alte manifestari caracteristice din timpul fazei eruptive includ limfadenopatie, febra mare (cu un maxim la doua-trei zile dupa aparitia eruptiei cutanate), semne respiratorii inclusiv faringita, conjunctivita nepurulenta. Petele Koplik incep adesea sa dispara atunci cand apare exantemul. Imbunatatirea clinica apare de obicei in termen de 48 de ore de la aparitia eruptiei. Dupa trei-patru zile, eruptiile cutanate capata o culoare maronie si incep sa se estompeze, urmate de descuamare. Eruptia cutanata, de obicei, dureaza sase pana la sapte zile.
– Recuperare si imunitate – Tusea poate persista pentru una sau doua saptamani dupa infectia cu rubeola. Aparitia febrei dincolo de a treia, a patra zi de la eruptia cutanata sugereaza o complicatie asociata rubeolei. Imunitatea dupa infectia rubeolica este considerat a fi definitiva, desi exista raportari rare de reinfectare cu rubeola. O crestere a anticorpilor anti-rubeolici tip IgG dar nu si a IgM a fost observata, sugerand un raspuns anamnestic. Infectia rubeolica poate provoca imunosupresie tranzitorie din cauza supresiei celulelor T. Anergia poate fi prezenta inainte de aparitia exantemului si timp de cateva saptamani dupa infectia rubeolica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *